Delta Dunarii
Valoarea universalã a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii a fost recunoscutã prin includerea acesteia în reteaua internationalã a rezervatiilor biosferei (1990), în cadrul Programului “OMUL SI BIOSFERA”(MAB) lansat de UNESCO. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii a fost recunoscutã în septembrie 1990, ca Zonã umedã de importantã internationalã, mai ales ca habitat al pãsãrilor de apã- Conventia RAMSAR. Valoarea de patrimoniu natural universal a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii a fost recunoscutã prin includerea acesteia în Lista Patrimoniului Mondial Cultural si Natural, în decembrie 1990.
Delta Dunarii, cea mai joasa si mai noua regiune de câmpie, este situata în partea de est a tarii la varsarea Dunarii în Marea Neagra.
În partea de nord, dincolo de bratul Chilia se afla Câmpia Bugeacului, în partea de sud si sud-vest Podisul Dobrogei, iar în est Marea Neagra.
În Delta este inclusa si laguna Razim-Sinoe, având o suprafata cumulata de 4.340 kmp. Ea este cuprinsa intre bratul Chilia la nord, bratul Sulina prin centru Deltei si bratul Sf. Gheorghe la sud.
Delta Dunarii este o unitate cu proprietati de tranzitie între Câmpia Româna, a carei continuare este, Dunarea (prin hidrografie si functionalitatea sistemului hidric) si Marea Neagra (raportul între Dunare-Mare fiind variabil în timp).
Delta inainteaza in mare in dreptul gurilor de varsare a Dunarii: la gura Chiliei se formeaza o delta secundara; la gura bratului Sf.Gheorghe a aparut insula Sacalin. Fenomenul de inaintare a Deltei in detrimentul marii se datoreaza cantitatii mari de aluviuni (58,7 milioane tone) transportate anual de Dunare, din care o parte se varsa in mare, iar restul se depune in cuprinsul Deltei contribuind la aluvionarea continua a ei.
Delta Dunarii s-a format într-un fost golf maritim ce includea teritoriul Deltei si al lagunei Razim-Sinoe, prin aluviunile aduse de Dunare sau resedimentate de curentul circular al Marii Negre, care a creat în Pleistocen sistemul de grinduri conjugate din Delta (Letea, Caraorman).
Dupa formarea acestui sistem de grinduri, care au închis golful initial, teritoriul Deltei a devenit un liman. Apoi Delta a evoluat în strânsa legatura cu cele trei brate, în ordinea existentei lor: Sfântu Gheorghe (cel vechi), Sulina si Chilia (cel mai recent).
În prezent ( in ultimul secol), Delta se afla într-un proces de retragere în rest. Relieful Deltei Dunarii cuprinde în regim natural terenuri joase si terenuri înalte.
Altitudinea medie a reliefului Deltei este de 0,5 m, iar altitudinea maxima de 13 m. în grindul Letea. Circa 3/4 din suprafata Deltei este situata la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de 0 m. Relieful pozitiv constituie cca. 13 % din suprafata Deltei.
- grinduri fluviale (longitudinale) - insotesc bratele principale;
- grinduri fluvio-maritime (transversale) constituite pe vechi linii ale tarmului de catre curentii marini:
Grindul Letea;
Grindul Caraorman;
Grindul Saraturile;
Grindul Ivancea. - grinduri continentale (portiuni ale vechiului uscat pre-deltic):
Grindul Chilia;
Grindul Stipoc.
a) Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei etc.), gârle, canale (de exemplu: Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca); sunt terenuri inundabile si partial, în partea de vest, îndiguite si desecate.
b) Terenurile înalte sunt neinundabile (13 % la cele mai mari ape) si în general grinduri. Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale (fluvio-maritime) si continentale.
Grindurile longitudinale sunt create de aluviunile depuse de fluviu.
Grindurile fluvio-maritime au fost formate în timpuri istorice, de aluviunile aduse de fluviu si de curentii circulari ai Marii Negre; aceste grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si Crasnicol.
Grindul Letea are altitudinea maxima din Delta (13 m) si reprezinta o mare acumulare de nisip, dispus în fâsii aproape paralele sub forma unui evantai, cu un relief de dune; pe acest grind se afla padurea Hasmacu Mare-Letea, monument al naturii (rezervatie de flora.
Grindul Caraorman (cu o altitudine maxima de 8 m) reprezinta de asemenea o mare acumulare de nisip; grindul Saraturile, situat la varsarea bratului Sfântu Gheorghe în mare, formeaza, pe tarm, cea mai lata plaja din tara.
Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m) este o portiune a uscatului predeltaic (Câmpia Bugeacului, de la nord) inclusa Deltei datorita formarii si evolutiei bratului Chilia; este acoperit cu loess.
Grindul Stipoc (3 m) este mult erodat (genetic este tot un grind continental). Solurile predominante sunt solurile aluviale, solurile hidromorfe (lacovisti), nisipoase (pe grinduri) si, pe mica portiune (grindul Chilia), cernoziom.
Pe ansamblu, învelisul de soluri este relativ sarac, predominând solurile cu fertilitate dusa, partial inundabile. Incepand cu anul 1991, Delta Dunarii este, in intregime, REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII.
- exotismul peisajului de pe brate si canale;
- padurea de stejari de pe grindul Letea;
- dunele de nisip de pe grindurile Caraorman si Saraturile;
- asezarile de la Maliuc, Mila 23, Sulina, Sf.Gheorghe. O resursa importanta, traditionala este fauna piscicola, iar pescuitul o activitate economica esentiala.
Activitati de pescuit se realizeaza pe bratele principale, secundare, gârle, lacuri, în laguna Razim-Sinoe si Marea Neagra.
O întreprindere de semipreparare este în Sulina.
La Tulcea fabrica de conserve de peste utilizeaza si peste din Delta, Marea Neagra cat si peste oceanic.
Stuful este recoltat cu mijloace mecanizate si transportat pe Dunare la Chiscani (Braila), unde se obtine celuloza.
Nisipul din grindul Caraorman are si utilizari industriale, fiind exploatat în acest sens.
Esentele moi de lemn se exploateaza la dimensiuni modeste.
O importanta economica o prezinta si fauna cinegetica.
Terenurile agricole au crescut ca întindere datorita îndiguirilor si desecarilor din ultimii ani (îndeosebi în jumatatea vestica a deltei).
Se cultiva în mod predominant porumb, dar si grâu, plante furajere si legume.
Transporturile rutiere sunt slab reprezentate. Cea mai mare parte a transporturilor din interiorul Deltei se realizeaza cu ajutorul navelor.
Navigatia fluviala se poate desfasura pentru nave mici si pe bratele secundare.
Navigatia maritima se realizeaza doar pe bratul Sulina. Pe acest brat se transporta fier si cocs pentru Galati, bauxita pentru întreprinderea de alumina de la Tulcea, produse petroliere, roci (calcare de la Mahmudia pentru Galati), produse din lemn (pentru export), diferite produse agro-alimentare, peste oceanic (pentru Tulcea) etc.
Populatia si asezarile omenesti au, datorita conditiilor fizico-geografice, numeroase particularitati.
În primul rând, datorita întinderilor mari de ape, densitatea populatiei are valori reduse, fiind de 25-50 loc/kmp în jumatatea vestica si sub 25 loc/kmp în est.
Populatia este concentrata în asezari rurale, situate în lungul bratelor fluviului; cu aspect liniar cum ar fi Crisan sau pe grinduri (Letea, Caraorman, Sfântu Ghorghe, Chilia Veche).
Alte localitati sunt: Patlageanca, Maliuc, Mila23. Asezarile rurale au predominant activitati legate de pescuit si agricultura.
Singurul oras din Delta este Sulina (5.500 loc). Este un oras-port liber (porto-franco) si functioneaza ca port de transbordare a navelor, urmând a fi amenajat ca port maritim.
În oras exista o mica întreprindere de conserve de peste si ateliere de reparatii navale.
Orasul Tulcea nu este situat în Delta, dar coordoneaza activitatea economica si turistica a Deltei.
Temperatura medie anuala este de peste 10o C, cea mai ridicata din tara noastra.
Precipitatiile sunt foarte reduse (400-450 mm/an), Delta fiind regiunea cea mai secetoasa din tara. Lipsa precipitatiilor este compensata de umiditatea datorata evaporatiei de pe suprafetele acvatice.
Vanturile care se intalnesc frecvent sunt Crivatul care bate din nord-est si brizele diurne. Hidrografia este formata din Dunare, bratele Dunarii, lacuri, balti, mlastini.
La intrare, debitul Dunarii este de 6470 mc/sec (egal cu al Volgai).
Cele trei brate duc din volumul apelor fluviului astfel:
- Chilia 58 %;
- Sulina 18,8 % si
- Sfântu Gheorghe 23,2 %.
Debitul solid este de 58,7 mil. tone aluviuni pe an, dintre care o parte sunt depuse în Delta si alta parte sunt tranportate în mare; la varsarea în mare se formeaza, datorita aluviunilor, delta secundara a Chiliei, bara de la Sulina si insulele Sacalin.
De asemenea, exista, în interiorul Deltei, o retea hidrografica secundara formata din balti, mlastini, canale, gârle, brate secundare.
Un specific peisagistic si hidrografic este dat de suprafetele lacustre; cele mai importante lacuri sunt Dranov (cel mai întins din delta propriu zisa), Rucsca, Merhei, Matita, Tatanir, Fortuna, Obretin, Gorgova, Bogdaproste, Isac, Puiu, Puiulet, Rosu.
În sudul Deltei, se afla situata laguna Razim-Sinoe, cel mai mare complex lacustru (700 kmp.), format din lacurile Razim (415 kmp.), Sinoe, Zmeica, Golovita.
Este despartit de mare prin grindurile Chituc si Perisor, are ape salmastre, adâncimi mici, doua insule (Popina, mai înalta, de 48 m, care este o rezervatie de fauna si insula Gradistea).
În prezent, laguna este un domeniu de pescuit.
Dunarea se desparte în cele trei brate principale astfel: prima bifurcare se produce la vest de Tulcea, despartindu-se spre nord bratul Chilia. La est de Tulcea, cursul Dunarii se bifurca pentru a doua oara în bratele Sulina si Sfântul Gheorghe.
Bratul Chilia, în nord, are lungimea cea mai mare (120 km) si debitul cel mai ridicat (aproape de 60 % din volumul fluviului). Pe bratul Chilia alterneaza sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor: Stipoc, Chilia si Letea) cu sectoarele de bifurcare (în mai multe cursuri secundare), între grinduri; bratele secundare sunt: Tataru, Cernavoda, Babina. La varsare în mare se creeaza în prezent o delta secundara (delta secundara a Chiliei), care avanseaza în mare cu câtiva zeci de metri pe an (40-80m/an); aceasta portiune a deltei secundare în formare nu este inclusa în teritoriul tarii noastre.
Bratul Sulina este cel mai scurt (64 km), aproape drept, regularizat si canalizat, în urma cu aproape un secol fiind cel mai navigat brat al Dunarii deoarece este rectiliniu si asigura cel mai scurt drum spre mare. La varsarea în mare are loc o depunere relativ brusca a aluviunilor (la contactul între apele dulci ale fluviului si apele sarate ale marii), formându-se o bara (bara de la Sulina), care are tendinta de a bloca gura de varsare; pentru a diminua acest efect a fost construit un dig (în lungime de 10 km), care îndeparteaza spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii, de asemenea, are loc o dragare continua a bratului pentru a-l pastra navigabil pentru nave maritime (cu un pescaj de 7 m).
Bratul Sfântul Gheorghe (108 km) cu directie dominanta spre sud-est, este foarte meandrat; în ultimii ani meandrele au fost rectificate, lungimea traseului nou având doar 70 km; la varsare formeaza o acumulare de nisip sub forma unor insule (insulele Sacalin). Din bratul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim- Sinoe.
Principalele specii: stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitica si numeroase alte specii. Vegetatia de saraturi ocupa 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine.
Zavoaiele sunt paduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvolta pe 6% din totalul suprafetei. Sunt specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristica peisajului.
Intâlnim patru tipuri de zavoaie :
- zavoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase si sunt inundate cea mai mare parte a anului;
- pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zavoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adauga speciile plantate: plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pennsylvania;
- un tip de zavoi mai rar este arinisul (predomina Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marina.
Vegetatia pajistilor de stepa nisipoasa este extinsa pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Saraturi.
Vegetatia pajistilor de grind se dezvolta pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe pe grindurile fluviale supuse inundarii periodice.
Vegetatia emersa este dominata de stuf (Phragmites australis), papura (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig (Schoenolectus lacustris).
Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tarmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei.
Padurile de câmpuri marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepa, numite local hasmace, cu stejar brumariu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurator (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agatatoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintã numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunarii.
